de un autor anonim
Ah… Îmi vine greu să cred că murind, nu voi mai simți dulcele unei bomboane de ciocolată, dar e singura portița spre uitare… uite… e vară acum, abia pot crede că sunt două luni de atunci. Dulcele primei iubiri pure și nu tocmai nevinovată. Dar te voi da uitării! Citesc o carte bună, mai rumeg ceva… Dar te voi da uitarii… E un fapt împlinit. Nici nu-mi pasă de tine… Mă poartă înapoi o aripă ciuruită de timp… Secunde, secunde, minute, ore mi le petrec vegetând… Mă prinde starea asta. Pun pariu că nici nu știi ce confortabilă e. Hai cu mine sa veștejim împreună… Dar te voi da uitarii… și e inevitabil… mai iau un dulce, mai iau o carte, mai dorm un somn, mai uit că te voi da uitării și în cele din urmă silabisesc uitarea… și te uit…
Via un autor anonim.
