… de un autor anonim
O cameră goală, o lumină care ușor licărește…jaluzele obosite, numai praful parcă înca mai are viață… un aer greu, apăsator care reușește să îți încetineasca orice raționament, atmosfera de magie, sihastră… mă duce cu gândul… hmm… înghit în sec, vreau să scap din acest spațiu dătător de nevroză, de levitație, de delir… parcă și vocile pe care înainte le auzeam, acum au amuțit… nu mai am spre ce să mai sper… încerc sa schitez un zâmbet, dar știu că ultimul zâmbet va fi cel din mormânt…intind o mână spre cer și una spre pământ. Ce sunt pentru tine?
read more »
